se-aleargă fulgii albi de nea
parc-ar juca de-a prinselea
iar eu privesc cum se coboară
un strai de iarnă-n primăvară
…
dar primăvara-i înviere
se lasă pe pământ tăcere
cu morți ieșiți în primăvară
lasă ca moartea lor să moară
…
și să nu ție pe vecie
zăpada ce-a căzut pe glie
topește-o cu iubirea morții
și-ntoarce-n loc destinul sorții
Adiel Stefanescu 
Lasă un răspuns