***

moarte, o să te călăresc și eu

spre țărmul ascuns al lui Dumnezeu

mă-ncearcă la porți suferința

cu inima- n cer mi-e dorința

 

și ard, cu cât boala mă ține

se-agită sângele din mine

se vrea atât de liberă viața

c-ar lepăda cosciugul dimineața

 

un pic de otravă lași să se prelingă

în trupul de țărână ce poate să se stingă

străluce încercarea se va găsi în pieptu’

cu inima tăiată și-ascunsă-n cer la Dreptu’

 

zidiri de boală ‘nalță vrăjmașul semănând-o

dar viața biruiește în trupul de bolnav

căci vântul bunăoară suflă precum voiește

și viață pune-n firul ce s-a plecat firav

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: