08 09 2021
într-un veac ce-a murit
morții nu s-au trezit
din morminte spoite
făr’ schimbări ‘n a lor minte
…
și-ntre inimi schimbarea
n-a trădat răsuflarea
rămânând cum se știe
veacul mort pe vecie
…
și ciudat mai pe urmă
veacu-n sine își scurmă
putrezirile toate
complăcându-se-n moarte
…
suntem morți sub o glie
ce-a murit făr’ să știe
că ascunde-o comoară
regăsindu-ne iară
…
și vestind viitor
suflă vânt călător
printre oase uscate
viață-n morți se împarte
…
între marile vremi
se-ntărâtă puteri
însă fără de vânt
veacu’ zace-n mormânt
Adiel Stefanescu 
Lasă un răspuns