28 12 2016
o mână de pământ
e tot ce mi-a rămas
e tot ce am rămas
între naștere și renaștere
am prins, m-am prins
în vine, în rădăcini
nesimțind că trebuie să mă înalț
în căutare de lumină și sare
trebuie să fiu !
în duhul ce sare peste pământ
luminez de când m-a înfrânt
și-atunci nu-n țărână îmi pun așteptarea
ci-n vântul ce-mi schimbă orientarea
o mână de pământ și ceva
nu-mi seamănă țărâna
în duh a-mi intra
și știu cel mai bine
pe Cel dintre zei
purtare în trecere
de vrei să iei
între o viață și neîntrerupt
firul de ață l-a cusut
și nu aștepta mai puțin de un veac
o mână străpunsă la trecere de prag.
Adiel Stefanescu 
Lasă un răspuns